Închisorile de-acum un veac sau "Chestia regimului penitenciar"

Cu o sută de ani în urmă, situaţia sistemului penitenciar românesc devenise subiect de presă la ordinea zilei. Pe tot parcursul anului 1911, pe prima pagină a ziarelor ("Dimineaţa”, "Universul”... ) dar şi în interiorul periodicelor timpului (precum "Ilustraţiunea română) reveneau ştirile incendiare despre revoltele ce aveau loc în închisorile din ţară, la Galaţi, la Brăila, la Ocnele Mari, la Văcăreşti, dar mai ales la Doftana. Lucrurile erau mult mai calme la Plătăreşti, unde funcţiona o închisoare de femei.
Revoltele nu erau o noutate. Şi în 1910 fusese la fel, şi în 1909 – la fel cum probabil, dacă am cerceta presa şi din anii de dinainte, vom întâlni situaţii asemănătoare. Iată, de pildă, această relatare de pe prima pagină din "Dimineaţa” din 9 ianuarie 1911, despe "Răscoala de la penitenciarul Doftana”: "Direcţia penitenciarului Doftana a comunicat telegrafic pachetului local că deţinuţii din acest penitenciar s-au răsculat din nou. Deţinuţii refuză să intre în celule, ei s-au postat pe coridoare, înarmaţi cu ciomege şi instrumente, nelăsând pe nimeni să pătrundă până la ei. Pentru ca să nu se întâmple vreo evadare, s-au dublat gărzile. (…) Imediat ce s-a anunţat revolta condamnaţilor de la Penitenciarul Doftana, au plecat la faţa locului dnii Farra, director general al Inchisorilor, şi procuror Nicu Păunescu”. Iată ce declară acesta din urmă: "Condamnaţii corecţionali în număr de 120 s-au revoltat de aseară întrebuinţând acelaşi sistem ca anul trecut: adică nu au mai voit să intre în celule. Ei au stat adunaţi în grupuri pe coridoarele penitenciarului. Cauza revoltei este că condamnaţii pretind să se suprime regimul celular (care presupunea punerea în fiare a puşcăriaşului şi privarea de orele de muncă sau de plimbare în curtea închisorii, timp de mai multe zile – n.r.). Până în prezent nu s-a stabilit cine sunt instigatorii acestei răzvrătiri (se va dovedi ulterior că unul dintre instigatori era chiar primul gardian, ce va fi şi destituit – n.r.). În urma sfaturilor blânde date de d. director general şi de mine, condamnaţii s-au supus, intrând în celulă de astăzi la orele 5 după-amiază, astfel revolta s-a potolit”. Ca şi altădată, capii revoltelor, în număr de zece, au fost băgaţi la carceră pentru 10 zile, iar ceilalţi participanţi la răscoala din închisoare, numai pentru 15 zile.
Probabil că autorităţile au răsuflat uşurate, sperând că măsura coercitivă îi va potoli. Însă după exact 15 zile, presa titrează: "Noua revoltă de la Doftana”. Pe scurt, lucrurile au stat astfel: în momentul în care "se împlinea osânda pentru o parte din condamnaţi”, urmând să le fie scoase "fiarele”, deţinuţii sparg uşile celulelor, pătrund în interiorul închisorii, îi eliberează pe ceilalţi. Ei acuză întârzierea cu care le-au fost scoase fiarele (nu în zorii zilei, cum s-ar fi aşteptat, ci la amiază). "Deţinuţii revoltaţi s-au împărţit în două grupe. Un grup care cuprinde pe ocnaşi şi pe recidivişti s-a închis în ateliere şi nu voieşte a se preda până la sosirea directorului general al închisorilor. Al doilea grup care cuprinde 15 condamnaţi se plimbă prin curtea penitenciarului...”. Evadarea este însă imposibilă. S-a format un dublu coridor de pază, s-au blocat toate ieşirile şi se aşteaptă şi ajutoare de la Ploieşti. Vor veni conduse chiar de căpitanul de jandarmi Ţiuleanu. Procurorul şef din Prahova, Atanasiad, procurorul Zagoritz şi directorul general al închisorilor, Farra, pornesc imediat spre Doftana. Revolta e înăbuşită, dar către sfârşitul anului, în octombrie, Doftana fierbe din nou. De data aceasta, deţinuţii iau chiar, pentru scurtă vreme, un ostatic dintre gardieni. Sunt însă dezarmaţi, iar capii revoltelor ajung în lanţuri, în carceră. Interesant e că, de data asta, dintre cei doisprezece conducători ai răscoalei, patru abia ce fuseseră trimişi acolo, disciplinar, de la penitenciarul din Galaţi, pentru că... iniţiaseră o revoltă.
Era clar ca "bună ziua” că se cerea o schimbare a sistemului. Regimul penitenciar nu mai fusese reformat de la Grigore Ghica al IV-lea (Grigore Dimitrie Ghica - domnitor al Ţării Româneşti între 1822-1829). Şi oricât se încercase în timp îmbunătăţirea lui, era de mult depăşit, anacronic. Realitatea asta o simţeau pe pielea lor puşcăriaşii, o răsuceau pe toate părţile jurnaliştii şi-i căutau rezolvare specialiştii din domeniu. Creşterea criminalităţii, creşterea ratei de recidivă - sunt puse pe seama unui sistem deficitar. Nu se lucrează la asanarea morală a celor ajunşi în puşcărie – scriu jurnaliştii. Închisorile de minori, şcolile de corecţie (cum este cea de la Mislea) – par să fie adevărate şcoli ale criminalităţii. "Vorbind despre închisori trebuie să amintim desigur despre închisorile de minori. Acestea merită o atenţie deosebită pentru că ele în multe cazuri sunt prima şcoală în care se dezvoltă criminalul, recidivistul incorigibil, şi că, deci, trebuie astfel organizate ca educaţiunea şi ridicarea morală urmărită în aceste închisori să nu mai fie o simplă ficţiune”, scrie "Ilustraţiunea română”, în vreme ce în periodicul de specialitate "Revista penitenciară şi de drept penal” crede că sistemul e ineficient din motiv de... "blândeţe”: "Mulţi vin la închisoare (zice S. Niculescu, o notorietate în criminalistică, în epocă - n.r.) spunând că afară n-au ce face şi fiindcă aici au tot ce le trebuie: locuinţă bine aerisită, hrană bună, îmbrăcăminte curată, căldură, iar când se îmbolnăvesc, un doctor şi medicamente la dispoziţie, în timp ce afară trebuie să muncească. Ori, când se ştie că în închisoare pot avea totul fără muncă şi fără nici o grijă, pentru ce ar munci când sunt liberi?”
La sfârşit de an 1911, problema închisorilor - "chestia regimului penitenciar”, cum i se spunea în epocă - era încă o simplă temă de dezbatere, ridicată deopotrivă de jurnalişti şi de jurişti, de penalişti, de temniceri. Când şi când, de puşcăriaşi şi de familiile lor. Ea va continua să fie atacată, ca atare, şi în 1912, schimbările fiind vizibile, pic cu pic, până către începutul războiului cel mare (pe care nimeni nu-l prevedea, încă...)

In Jurnalul National din 2 decembrie 2011
Citește și articolul Închisorile noastre.